Scena politică românească
06-08-2014, 15:00, (Ultima modificare: 06-08-2014, 15:05 de Kidu.)
#41
RE: Scena politică românească
Personal mi-e greu sa ii fac o radiografie de la A la Z in momentul de fata insa totusi omul are niste rezultate in spate, nu este doar un politruc impins in fata de partida cum e papitoiul ala de Ponta.
Se cultiva mult mitul neamtului harnic si gospodar insa pana la un punct este justificat. In Ardeal si-n Banat cred ca ar avea sustinere masiva, probabil si-n Bucuresti insa tine numai de el si de staff-ul sau cum vor reusi sa castige voturi in Moldova si-n Oltenia, nucleele dure de votanti PSD. "E prosti da' e multi" vorba unui mucalit.

Si mie imi insipira incredere, seriozitate si bun simt (poate chiar prea mult bun simt pentru Romania). Pare un om care stie sa isi asculte interlocutorii si asta e mare lucru. Sper sa fie noul Presedinte desi mai sunt multe lucruri de clarificar si in alianta asta politica ACL insa parca pentru prima data dupa Revolutie simt ca am gasit pe cineva cui pot sa ii dau votul pentru ca asa vreau si nu pentru ca asa sunt constrans.

Pe de alta parte ma ingrijoreaza orgoliile marunte ale lui Basescu si ale Monicai Macovei. Culmea nici ei nu se inghit unul pe altul. Basescu ar impinge-o in fata pe Udrea si e frustrat ca astia din PDL nu s-au facut pres in fata ei.
Ca si europarlamentar Macovei are o imagine buna insa ma deranjeaza ca nu tine cont de nicio ierarhie si se crede mai providentiala decat este. De urmarit.
Răspunde
06-08-2014, 17:36,
#42
RE: Scena politică românească
Pe mine nu ma ingrijoreaza ca votul meu (sau a altora din zona noastra sau cu gandire asemanatoare) nu il are deja sau ca ar trebui sa il castige. Ma ingrijoreaza sa nu dau votul meu unuia care nu va castiga voturi si in alta parte, suficiente voturi cat sa si castige. De asta mi s-a parut ca un Antonescu pana la un punct era mai bun (nu imi explic nici acum ce s-a intamplat cu el in ultimul an). Nu ma satisface ca dau votul meu cuiva care chiar il merita, ci vreau sa dau votul meu cuiva care merita SA CASTIGE ! Asa putea sa identific un independent cu cv ok si sa "imi irosesc" votul pe 0,01% . Vreau ca votul meu sa conteze si vreau ca cel pe care il votez sa faca totul sa castige. Aici am eu temeri privind strategia asta "de prea mult bun simt" . Romania , aia cu WC-ul in curte si fara internet si care voteaza in continuare la prezidentiale cu "iliescu maica ca e sarac si cinstit" e majoritara in Romania , iar atunci cand NOI ceilalti nu ne mobilizam exemplar sau ne irosim voturile pe candidati iepuri (gen tariceanu, udrea, diaconescu, macovei,etc) EI castiga. Si eu sper sa castigam NOI de acum inainte mereu, dar nu pot sa nu ma ingrijorez cand vad lehamitea si lipsa de implicare din jurul meu. Stiu ca EI vor fi acolo incolonati cu galetile si stampila in mana. NOI.........
First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.
Răspunde
06-08-2014, 19:15,
#43
RE: Scena politică românească
Nu vă fie frică, Iohannis pică...în turul doi. . Pot candida şi 50 de iepuri ai "dreptei" că tot nu va câştiga Ponta din turul I şi atunci în turul II se va face marea coaliţie în jurul candidatului "de dreapta", minus PLR-ul lui Tăriceanu. Aşa că fiţi liniştiţi, veţi avea cu cine vota - chiar cu rost. Oricât ar vrea Băse nu poate produce un candidat care să ajungă în turul II în locul lui Iohannis sau al lui Predoiu. Cred că Băse îi va putea face mai mari deservicii oricăruia dintre cei doi, doar fiind el însuşi şi dând declaraţii cale de ieri de la B1, totul pentru că marinarul se vede liderul opoziţiei şi e conştient că nu va putea ajunge la acest statut în 2014, ci de abia în 2016. Aşa că propriului său proiect politic i-ar prinde bine încă doi ani de "socialism-comunism-dictatură rusească" sau cum mai vreţi să-i spuneţi alături de un eşec al cuplului Blaga-Iohannis/Antonescu?. Big Grin
Răspunde
18-08-2014, 23:06, (Ultima modificare: 18-08-2014, 23:09 de Kidu.)
#44
RE: Scena politică românească
Citat:Recesiunea tehnică nu e chiar o bagatelă… E un semnal pentru ce vine… Sau pentru ce n-am făcut

Multă lume nu face diferenţa între PIB şi BUGET, între economia ţării şi buzunarul statului român. Când zic multă lume, mă refer la lumea de pe la televizor, nu la cea care se uită de acasă. Mulţi zic – lasă dom’le, că avem bani la buget (că nah! ei sunt sursa tuturor şpăgilor), în vreme ce pe mine, cetăţean, mă interesează mult mai mult câte slujbe au dispărut din economia privată de am ajuns în recesiune. S-a dovedit, oricum, că statului nu-i ajung banii nici când economia creşte, iar dacă statul are bani, asta nu înseamnă neapărat că va creşte şi PIB-ul.

Observ faptul că, după ce s-a clarificat cu Institutul Naţional de Statistică, Guvernul României, prin reprezentanţii săi, respectiv ministerul Economiei, subliniază faptul că, pe primul semestru, Ţara încă mai are o creştere de 2,6% faţă de primul semestru din 2013, iar recesiunea nu e economică (asta chiar m-a făcut să zâmbesc), ci e … aşaaa…. tehnică. Adică două trimestre de scădere consecutivă sunt o chestie care, deh! se mai întâmplă…

Acum, să vă povestesc că, într-adevăr, modul în care este cuantificată şi declarată această recesiune tehnică a fost schimbat undeva la începutul crizei, prin 2008-2009 şi chiar a ajutat la prăbuşirea pieţelor. Înainte, conta mai mult comparaţia an/an, asta pentru că nici ajustarea statistică sezonieră nu prea se făcea, sau, oricum, nu avea mare acurateţe. Eu însumi am criticat la vremea respectivă noul mod de raportare, dar, mai târziu, a trebuit să recunosc că rolul său este de semnalare timpurie a unei posibile crize.

Faptul că suntem în recesiune tehnică (două trimestre consecutive de scădere faţă de trimestrul anterior, dar ajustate sezonier) ne semnalează că ceva e putred în economie, că ceva nu merge, că undeva e o rană care se poate lărgi, dacă nu este tratată la timp.
În cazul nostru lucrurile sunt clare deja, prăbuşirea investiţiilor publice ale priceputului Dan Şova (scadenţa e doar o chestiune de timp când nu faci nimic), dar şi o creştere a consumului care nu a găsit un răspuns adecvat în producţia internă şi s-a dus spre importuri, toate deci au funcţionat ca o lovitură în gleznele firave ale creşterii economice româneşti.


Problema este că nici importul nu-l putem interzice şi nici doi ani pierduţi în care nu s-au semnat contracte noi nu pot fi recuperaţi peste noapte.
În altă ordine de idei, nu trebuie să aşteptăm să se închidă toate uzinele (aşa cum s-a întâmplat în primăvara 2009), nu trebuie să aşteptăm un ice age, o îngheţare generală, ca să decretăm că vine iarna.

Insistenţa Guvernului pe faptul că recesiunea e doar tehnică, „nu şi economică”, e un alt mod de a demonstra uriaşa cantitate de amatorism din cadrul acestui guvern. Pe investitori nu-i păcăleşti cu frazeologie de trei lei când au în faţă cifre. Dacă voia să dea un semnal pozitiv (ca să nu piardă finanţarea ieftină), premierul trebuia să vină a doua zi şi să spună ce sume va investi statul în infrastructură, în lunile următoare.

Am mari dubii că ar exista un plan concret în acest sens, chiar dacă, vă mai amintiţi, în primăvară când a fost la Dacia, Victor Ponta însuşi a promis că până în septembrie face planurile, apoi licitaţia, iar din 2015 începe construcţia autostrăzii Piteşti-Sibiu, din ambele capete simultan.
Aşadar nu e greu de înţeles de ce am intrat în recesiune tehnică.
Septembrie e poimâine, iar arhiva noastră are o memorie lungă din care vă invit să revedeţi… derulaţi la minutul opt…

Observ faptul că, după ce s-a clarificat cu Institutul Naţional de Statistică, Guvernul României, prin reprezentanţii săi, respectiv ministerul Economiei, subliniază faptul că, pe primul semestru, Ţara încă mai are o creştere de 2,6% faţă de primul semestru din 2013, iar recesiunea nu e economică (asta chiar m-a făcut să zâmbesc), ci e … aşaaa…. tehnică. Adică două trimestre de scădere consecutivă sunt o chestie care, deh! se mai întâmplă…
Acum, să vă povestesc că, într-adevăr, modul în care este cuantificată şi declarată această recesiune tehnică a fost schimbat undeva la începutul crizei, prin 2008-2009 şi chiar a ajutat la prăbuşirea pieţelor. Înainte, conta mai mult comparaţia an/an, asta pentru că nici ajustarea statistică sezonieră nu prea se făcea, sau, oricum, nu avea mare acurateţe. Eu însumi am criticat la vremea respectivă noul mod de raportare, dar, mai târziu, a trebuit să recunosc că rolul său este de semnalare timpurie a unei posibile crize.
Faptul că suntem în recesiune tehnică (două trimestre consecutive de scădere faţă de trimestrul anterior, dar ajustate sezonier) ne semnalează că ceva e putred în economie, că ceva nu merge, că undeva e o rană care se poate lărgi, dacă nu este tratată la timp.
În cazul nostru lucrurile sunt clare deja, prăbuşirea investiţiilor publice ale priceputului Dan Şova (scadenţa e doar o chestiune de timp când nu faci nimic), dar şi o creştere a consumului care nu a găsit un răspuns adecvat în producţia internă şi s-a dus spre importuri, toate deci au funcţionat ca o lovitură în gleznele firave ale creşterii economice româneşti.
Problema este că nici importul nu-l putem interzice şi nici doi ani pierduţi în care nu s-au semnat contracte noi nu pot fi recuperaţi peste noapte.
În altă ordine de idei, nu trebuie să aşteptăm să se închidă toate uzinele (aşa cum s-a întâmplat în primăvara 2009), nu trebuie să aşteptăm un ice age, o îngheţare generală, ca să decretăm că vine iarna.
Insistenţa Guvernului pe faptul că recesiunea e doar tehnică, „nu şi economică”, e un alt mod de a demonstra uriaşa cantitate de amatorism din cadrul acestui guvern. Pe investitori nu-i păcăleşti cu frazeologie de trei lei când au în faţă cifre. Dacă voia să dea un semnal pozitiv (ca să nu piardă finanţarea ieftină), premierul trebuia să vină a doua zi şi să spună ce sume va investi statul în infrastructură, în lunile următoare.

Am mari dubii că ar exista un plan concret în acest sens, chiar dacă, vă mai amintiţi, în primăvară când a fost la Dacia, Victor Ponta însuşi a promis că până în septembrie face planurile, apoi licitaţia, iar din 2015 începe construcţia autostrăzii Piteşti-Sibiu, din ambele capete simultan.
Aşadar nu e greu de înţeles de ce am intrat în recesiune tehnică.
Septembrie e poimâine, iar arhiva noastră are o memorie lungă din care vă invit să revedeţi… derulaţi la minutul opt…

http://www.biziday.ro/2014/03/21/biziday...rtie-2014/

P.S. Faptul că Ponta l-a pus pe Niţă să explice care-i treaba cu recesiunea e uşor hilar. În aceste zile încerc să filmez la Automecanica Moreni (uzina unde NU se mai fac transportoarele blindate, dar care supravieţuieşte miraculos din producţie civilă) tocmai pentru a ajuta industria românească. În uzină au intrat inclusiv firmele specializate în tăiat şi comercializat fier vechi (no further comments, pls…), dar eu nu primesc de la domnul Niţă acordul să filmez din raţiuni de secret de stat. E penibil! Cum să explice Niţă recesiunea tehnică? Oare face legătura între lipsa locurilor de muncă şi o uzină care n-a mai primit comenzi din 1994? Am mari dubii…

SURSA: biziday.ro
Răspunde
19-08-2014, 14:08,
#45
RE: Scena politică românească
http://www.gandul.info/puterea-gandului/...a-13110227

Prezidenţialele din acest an ar fi trebuit să constituie examenul de maturitate al dreptei politice. Dar ce Dumnezeu mai înseamnă, azi, “dreapta politică”? Dacă ne raportăm, neapărat, la poziţii şi simboluri, delimitez “dreapta” ca fiind tot ceea ce n-are legătură cu guvernarea televizată a lui Victor Ponta.

În consecinţă, dreapta dâmboviţeană continuă să fie agitată, meschină, isterică, lipsită de viziune şi coerenţă, manipulabilă, prostănacă şi defectoare. Sigur, nu dreapta ca direcţie, ci oamenii care-i dau direcţiile.

Speriaţi de propria nimicnicie, care i-a curentat la descărcarea sacilor cu voturi europarlamentare, dreapta şi-a promis UNIREA. Hai, că dacă şi-ar fi promis-o sieşi, ar fi fost una, dar a promis-o electoratului. “O dreaptă unită, un candidat unic!”, a fost parola. Şi, de aici, a izbucnit scandalul.

Toţi căţeii lihniţi, rămaşi pe la porţile Marelui PNL, au început să schelălăie ascuţit după ciolan, convinşi c-au fost lucraţi. Cel mai tare, oamenii preşedintelui, din PMP, ba, chiar preşedintele însuşi. Luaţi de val şi furaţi de perspectivă, marii păcăliţi ai tandemului Băsescu-Udrea aveau să-şi dea seama, iute, de comicărie. Printre ei, prezidenţiabilul nominalizat, Cristian Diaconescu, acest veşnic candidat la diverse forme de preşedinţie, lucrat până la “exterminare” de prieteni, pentru că de duşmani s-a ferit singur.

Nuţi Udrea, mama vitregă a lui Diaconescu şi a mereu surprinzătoarei EBA, l-a şuntat pe “omul preşedintelui” de i-au mers fulgii, talpându-l – potrivit mărturiilor fiicei prezidenţiale – cu ajutorul cozilor sale de topor din teritoriu: “nişte ţărani”, care l-au îndepărtat din partid pe Cristian Diaconescu, făcându-l să îngroaşe rândurile prezidenţiabililor independenţi şi rataţi, de dreapta.

”M-a deranjat minciuna, dar voi rămâne consecvent, nu voi intra în polemici - a spus Diaconescu. Voi pleca din PMP şi voi candida independent”. Am senzaţia că vom afla, curând, de abandonul total al acestuia.

Imediat după anunţul lui Diaconescu, cu un soi de eroism disperat, Nuţi Udrea s-a aruncat în vâltoare: ”Sunt pregătită să-mi asum candidatura la preşedinţie. (…) Eu sunt candidatul care îl poate învinge pe Victor Ponta în competiţia pentru Cotroceni” a spus şefa PMP, devenind al doilea prezidenţiabil al unui partid de buzunar, şi al şaptelea “candidat unic” al “dreptei unite”.

Ce s-ar mai putea comenta, după toate acestea, despre declaraţia prezidenţiabilei independente, Monica Macovei, aka Nelson Mandela?

"M-am gandit că, în multe feluri, eu semăn cu Nelson Mandela, care nu şi-a sacrificat principiile niciodată, care şi-a scos poporul dintr-o stare dezastruoasă, pentru care nimic nu a fost imposibil şi care a făcut foarte mulţi ani de închisoare, s-a sacrificat, şi-a sacrificat interesele personale pentru ţară. Şi mă identific cu toate aceste lucruri", a lovit Monica Macovei la un post tv.

Zic să îl lăsăm pe Ponta să comenteze, ca să-i dăm şi lui o satisfacţie: “Cred că Monica Macovei a spus din greşeală Mandela. A vrut să spună Ana Pauker”.

Opinez că premierul ar trebui să fie mai puţin acid cu contracandidaţii săi de dreapta, ba chiar să-i sprijine şi să-i încurajeze.

Încă vreo doi-trei independenţi în afara celor şapte, deja înscrişi în cursă, şi e posibil ca “dreapta unită” să-l scoată preşedinte direct din primul tur…
First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.
Răspunde
19-08-2014, 23:16,
#46
RE: Scena politică românească
eu zic doar un singur lucru: speranta moare ultima, dar cu ponta presedinte, moare sigur
Răspunde
21-08-2014, 10:16,
#47
RE: Scena politică românească
Corect insa uita ca nici prostul asta de Basescu nu renunta la obsesia lui pentru Udrea.

Traian Basescu o sustine pe Elena Udrea la presedintie: Are o rezistenta fizica incredibila, e un om pragmatic si extrem de loial. Seamana cu fiica-mea Elena la franchete. Obiectivul meu nu e sa devin premier.
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-1793...ntiale.htm
Răspunde
21-08-2014, 10:57,
#48
RE: Scena politică românească
no comment: gluma proasta Smile
Răspunde
21-08-2014, 15:10,
#49
RE: Scena politică românească
Despre minciunile grosolane ale chiorului (care tipic cu tupeu de borfas urla zilnic mincinosul dupa ponta un alt specimen identic cu el) si cate compromisuri incap in gusa lui si in spinarea poporului roman doar pt a-i face loc blondei sale preferate Sad((

http://www.gandul.info/puterea-gandului/...u-13122636

Nimeni şi nimic nu scuză abandonarea „stării de mijloc” a comportamentului politic al preşedintelui în exerciţiu, Traian Băsescu.

Nimic nu justifică primirea la Cotroceni a Elenei Udrea, liderul PMP, chiar dacă această formaţiune politică este, fără îndoială, progenitura „doctrinară” a acutualului preşedinte.

Nimic nu mă face să cred că trei ore de serviciu prezidenţial ar trebui plătite din banii contribuabilior, ca Traian Băsescu să „negocieze” susţinerea la prezidenţiale a Elenei Udrea. Ar fi părut mult mai decent dacă cei doi s-ar fi întâlnit, de exemplu, la o masă riguros pregătită de chelneri, la Cireşica sau la Pescăruş, undeva în Herăstrău.

Mi se pare absolut incorect ca preşedintele în exerciţiu să o primească pe Udrea în biroul său de la palat, iar acelaşi lucru să nu se întâmple, pe rând, şi cu ceilalţi candidaţi la preşedinţie. Ce înseamnă aia că Băsescu s-a întâlnit cu cel care va fi continuatorul programului său politic? De ce Iohannis, Diaconescu, Macovei n-ar fi, la rându-le, susţinătorii şi continuatorii programului politic al actualului preşedinte? Ca să nu mai vorbesc de Victor Ponta, un politician făcut din acelaşi material uman cu Traian Băsescu? Există părerea că vreunul dintre ei va schimba orientarea politicii externe, cel mai important reper al continuării programului prezidenţial? A afirmat vreunul dintre ei că va schimba cursul reformelor în Justiţie?! De unde, atunci, ideea că Elena Udrea e singura potenţială urmaşă a lui Traian Băsescu?!

Cât de penibil se poate coborî preşedintele la a accepta explicaţiile puerile ale Elenei Udrea conform cărora Cristian Diaconescu nu mai poate reprezenta PMP întrucât s-a numărat printre cei 322, care l-au suspendat pe Traian Băsescu, după ce, acesta l-a adus la Cotroceni, în calitate de consilier? „N-am ştiut acest amănunt. M-am concentrat pe ultima suspendare” a spus, rizibil, preşedintele, la un post tv.

Chiar aşa să fie, Diaconescu să fi fost parte a lui „322”, acum şapte ani, îi pot reaminti preşedintelui că „numai boul e consecvent”, iar un tip onest, care consimte că a greşit şi se pune în slujba celui împotriva căruia a lucrat, nu e de aruncat la gunoi, la cererea liderului PMP, Elena Udrea, care, dacă aşa se pune problema, s-a dovedit total ineficientă şi lipsită de vigilenţă în momentul în care a acceptat ca partidul său să-l susţină pe "Diaconescu-322" drept candidat la Cotroceni.

Mi se pare cu atât mai demnă, în această situaţie, poziţia europarlamentarului Cristian Preda, singurul membru PMP care a avut curajul să afirme, răspicat, că înlocuirea lui Cristian Diaconescu, candidatul nominalizat pentru Cotroceni al PMP, cu Elena Udrea, după numai două săptămâni de la numire, este o gafă politică impardonabilă.

E de la sine înţeles că actualul lider al Mişcării Populare, în tandem cu preşedintele, conştienţi fiind că nu pot câştiga, sub nicio formă, alegerile din această toamnă, urmăresc să obţină un număr mai mare de voturi, faţă de posibila reuşită a lui Diaconescu, în perspectiva unei prezumtive negocieri, în turul doi, cu „Marele PNL”, de pe poziţii mult mai avantajoase.

Mă tem, însă, că, dincolo de tupeul politic caracteristic, nimic nu o îndreptăţeşte pe Elena Udrea să spere la un scor electoral care va rupe inima târgului.

Indiferent de sensibilităţile profesionale ale preşedintelui.
First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.
Răspunde
21-08-2014, 17:44,
#50
RE: Scena politică românească
hai ca se ingroasa gluma: Poanta presedinte, Nastase premier Smile
Răspunde
21-08-2014, 22:59,
#51
RE: Scena politică românească
Nastase nu poate ocupa nicio functie publica in urmatorii 5 ani.

Eu nu inteleg cum poti sa faci din 4 ani si 6 luni doar 7 luni!?!?! :|

Udrea, o gluma proasta. Forteaza putin nota deoarece "dreapta unita" doarme, chiar daca Crin nu mai candideaza, din pacate..
Răspunde
22-08-2014, 9:03,
#52
RE: Scena politică românească
Sondaj prezentat la Realitatea TV pe regiuni:

Regiune Ponta | Johannis | Pondere alegatori din total alegatori Romania

Valahia: 55% 45% 7%
Moldova: 56% 44% 20%
Dobrogea: 56% 44% 5%
Banat: 41% 59% 7%
Transilvania: 36% 64% 25%
Bucuresti: 42% 58% 10%
Răspunde
25-08-2014, 15:16,
#53
RE: Scena politică românească
Autoritatea Electorala: Numarul alegatorilor pentru prezidentiale este de 18.344.071 in tara si 530.652 in strainatate

imi explica si mie careva, de unde pana unde si cum? Ca nu inteleg...

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-1794...natate.htm
Răspunde
28-08-2014, 20:21,
#54
RE: Scena politică românească
Mda...era chiorului e pe cale sa apuna (ii mai sufla in ....vela blonda dar fara prea mari sanse de marire) si era ponto-psdista sta sa escaladeze vertiginos. Nu numai ca nu ii pasa de ce spun toti dar a si marit perioada de "transferuri" de primari de la 10 zile la 45 astfel incat cei care nu se vand la prima strigare sa mai poata fi santajati, pardon, convinsi sa faca miscarea "corecta". Aceleasi metode, acelasi dispret, aceleasi radacini comunisto-fsniste si la chior si la prostanacul asta mic.

http://www.gandul.info/puterea-gandului/...a-13160882


Statele Unite criticau dur în anii `80 regimul comunist din România pentru încălcarea sistematică a drepturilor omului.Ceauşescu a răspuns cu renunţarea trufaşă la Clauza naţiunii celei mai favorizate, înainte ca americanii să ne-o retragă. Dă-i dracului de imperialişti, cu poporul meu fac ce vreau eu!

Victor Ponta nu încalcă drepturile omului. Dimpotrivă, el îi mai dăruieşte încă unul: dreptul omului de a fi curvă.

Când am inventat cuvântul traseist, în vara anului 2000, scriam despre cazul unui politician care schimbase trei partide într-un timp record, cerând de fiecare dată o maşină mai scumpă şi o funcţie pe măsură. Fireşte, m-am inspirat din femininul traseistă, femelă care iese la drumul mare pentru a presta sex în serie pe bani. Sau, pentru corectitudine politică, un mascul care face acelaşi lucru.

În ambele situaţii e vorba de sentimente esenţiale pentru fiinţa umană, dragostea şi opţiunea politică, pe care traseismul le batjocoreşte până la desfiinţare. Ponta face o ofertă clară primarilor: aţi fost la putere, aţi ajuns în opoziţie, veniţi la PSD că să fiţi din nou la putere. Prin lege, prin legea pe care o fac eu, aveţi dreptul să n-aveţi principii, să n-aveţi caracter, să fiţi scutiţi de ruşine. Adică să fiţi ca mine, premierul României, mâine, cu ajutorul vostru, preşedinte.

Ca şi lui Ceauşescu, puţin îi pasă lui Ponta de proteste. Ca şi lui Ceauşescu, puţin îi pasă de ce zice Washingtonul cu privire la acest act de cherem antidemocratic.

E posibilă dictatura în democraţie? Bineînţeles, a demonstrat-o T. Băsescu, acum e rândul lui Ponta să ne arate cum se face. Şi sunt prea vechi că să mai cred că îl vor putea opri câţiva jurnalişti sau opoziţia.

Singura forţă care i-ar putea stă în cale este America. Ambasada SUA îşi manifestă îngrijorarea faţă de actul arbitrar, autocratic al guvernului în prag de alegeri prezidenţiale. E puţin.

La această ticăloşie de tip totalitar, precum şi la cele care urmează cât de curând, America ar trebui să reacţioneze cu o premieră: să propună excluderea României din NATO, lăsându-ne românaşi liberi şi independenţi sub Ponta, cum eram sub Ceauşescu.
First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.
Răspunde
01-09-2014, 8:41,
#55
RE: Scena politică românească
O analiza subiectiva (Tapalaga este cunoscut sustinator al chiorului) insa destul de corecta privind evolutia de pana acum a candidatilor la presedentie. Exact de ce imi era frica subliniaza si el, acest "blat" ponta-basescu-udrea care ii anihileaza pe ceilalti candidati in special pe iohannis , cu scopul de a o pregati pe udrea pt 2016 chiar si cu riscul cedarii tuturor functiilor in stat psd-ului pt urmatorii 2 ani. Depinde de gafele lui ponta , de campania lui iohannis in perioada uurmatoare si de mobilizarea Transilvaniei si a marilor orase la iesirea la vot. Inca nu e totul jucat dar senzatia este ca "sistemul" a decis deja viitorul nostru Sad

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-18007...acovei.htm

Cine va fi, totusi, candidatul dreptei cu cele mai mari sanse de a intra in turul doi: Iohannis, Macovei, Udrea sau poate chiar outsiderul Predoiu tinut inca la incalzire in caz de avarie? Aceasta este marea intrebare acum, cand au ramas doua luni pana la prezidentiale. De notat deruta si demotivarea instalate la varful ACL. Liderii PDL si PNL nu par convinsi ca Iohannis este cea mai buna alegere. De partea cealalta, aflat intr-o sufocanta campanie non-stop, Victor Ponta, comite gafe si abuzuri. Chiar si asa, unii il vad deja presedinte, altii cred ca nu s-a spus chiar totul despre el. Cuvantul care caracterizeaza cel mai bine dreapta acum este confuzie, iar stanga nesiguranta.
Cum au evoluat pana azi principalii actori, la ce ne putem astepta si cateva informatii de culise

Victor Ponta. Devine tot mai evident jocul executat in tandem cu Traian Basescu. I s-ar putea spune blat, dar intr-un sens ceva mai sofisticat. Nu e genul de intelegere clasica. Competitia se reduce la Ponta-Basescu-Udrea, ceilalti nu exista. Aici e cheia. Meciul se duce intre ei, cei trei ocupa tot ringul astfel ca Iohannis si Macovei sa vad declasati, redusi la postura de spectatori. Regia se vede cel mai bine la televizor. Udrea apare peste tot, in lungi transmisii live ori la dezbaterile de seara, inclusiv la televiziunile controlate de partidul-stat. Ponta agita cat poate tema antibasismului din simplul motiv ca Basescu ii ofera toata munitia necesara, perfect constient ca daca i s-ar lua retorica anti-basista candidatul PSD n-ar avea ce sa spuna publicului. Nu doar televiziunile, ci un intreg sistem lucreaza azi pentru Ponta si Udrea. Este insa un duel creat artificial, un teatru de papusi regizat de sforari din umbra. Ce poate fi mai elocvent decat amenintarea cu dezbracarea unor candidati care au lucruri ascunse in CV? In colimatorul presedintelui se afla, foarte probabil, detalii din trecutul lui Ponta. Rezumata, campania de pana acum este un remake pesedist clasic: aroganta, actiuni in forta, abuz de putere, populism fara limita si propaganda neagra din greu. POnta a calcat toate liniile rosii, apeland la arme interzise introducand tema ortodoxismului in discursul electoral pentru a sublinia diferenta de Iohannis, lutheran declarat. Chiar daca mimeaza relaxare cand afirma ca isi va lua popcorn la turul I, se agita cam prea tare pe Facebook si in general dupa voturile dreptei - fara de care nu atinge masa critica - pentru a nu citi in aroganta sa semnele unor temeri legitime. In caz ca sta sub partid in sondaje, aveti imaginea completa. Celi mai puternic candidat ar putea fi macinat in realitate de cosmarul unui esec la limita, dupa model Nastase sau Geoana. Un moment important al campaniei il reprezinta ordonanta prin care partidul-stat suspenda 45 de zile legea antimigratie. Aceasta mutare, dezaprobata explicit de partenerii externi, s-ar putea intoarce impotriva lui Ponta. Cu toate abuzurile si gafele sale, continua sa aiba cele mai mari sanse. Daca nu apare nimic neprevazut si grav menit sa-l compromita pe final de campanie, daca ciupeste din voturile dreptei, daca adversarii sai se vor sfasia mai departe intre ei, Ponta se poate imagina de pe acum castigator. Il ajuta putin si contextul extern. Intreaga atentie a cancelariilor occidentale se concentreaza pe razboiul din Ucraina. Nimeni n-are chef de inca o tara cu probleme in Estul Europei, ajung Ungaria si Bulgaria.


Elena Udrea. Este candidatul care n-ar fi trebuit sa existe. Desi era clar ca vrea de ceva vreme, la un moment dat parea convinsa sa se tina deoparte. Potrivit unor informatii, Traian Basescu insusi ar fi dat asigurari ca n-o va sustine vreodata. Ori a mintit avand tot timpul planul candidaturii ei in minte, ori a spus adevarul, dar n-a avut puterea sa se debaraseze pana la capat de Udrea. Greu de stabilit acum ce s-a intamplat, dar episodul sustinerii candidaturii Elenei Udrea la presedintie va ramane pentru multa vreme unul dintre cele mai stranii si inexplicabile gesturi comise de seful statului de-a lungul carierei. Anuntul sau a indepartat aproape instantaneu un public inca dispus sa-i acorde credit. Cu totii s-au intrebat pe buna dreptate: cum a ajuns Udrea sa aiba atata putere asupra presedintelui? Ce l-a determinat sa sustina un politician atat de toxic la o functie atat de importanta? Apoi, cum a reusit Udrea sa mobilizeze atatea resurse in sprijinul ei? De unde dispune de atatia bani de imagine favorabila? Cum reuseste sa-si achizitioneze emisiuni intregi, publicatii, ziaristi care-i ciugulesc din palma? De unde atata influenta? Cu un important aparat de propaganda si de sustinere institutionala asezat in spatele ei, Udrea gesticuleaza tot necredibil spre ridicol. Se fac eforturi monumentale pentru a fi impusa drept optiune viabila, prezentata, in ciuda unei realitati triste, drept un candidat cu sanse reale de a intra in turul doi. Apoi, modul cum si-a lansat candidatura merita consemnat cu detaliile lui. Potrivit unor surse HotNews.ro, Udrea a incercat, de fata cu toata conducerea PMP, sa-l convinga pe Cristian Diaconescu sa accepte sa-i fie premier, la scurt timp dupa ce i-a cerut sa renunte la candidatura, avand subit revelatia votului dat impotriva presedintelui la suspendarea din 2007. A fost unul din cele mai dezgustatoare momente ale campaniei Elenei Udrea. Ea l-a propus pe Diaconescu candidatul PMP si tot ea l-a fortat sa se retraga, ceea ce l-a determinat pe Diaconescu sa se aventureze intr-o scurta candidatura de independent la care a renuntat repede pentru a anunta ca o sustine pe Udrea! Curat sindrom Stockholm, cu victima sedusa de calau! Ce noua functie i s-a mai promis nefericitului Diaconescu? Si ce garantii a primit ca nu i se vinde blana ursului din padure? In fine, Udrea a achizitionat cam tot ce credea ca-i poate aduce un plus de legitimitate: vizite atent gestionate in tara, partide istorice (vezi alianta cu PNTCD-ul lui Pavelescu) si multa, incredibil de multa presa. Campania ei se reduce la o idee vulgara: nu are importanta cata harisma ai, ci de cati bani dispui. In politica, totul poate fi, la o adica, cumparat.


Klaus Iohannis. Cine este cu adevarat candidatul ACL? Sasul tacut si eficient, anti-modelul basismului conflictual si antipodul gargarei pontiste sau un banal lider provincial, care isi ascunde golurile prin lungi taceri si raspunsuri lapidare, cel mult bun sa administreze un orasel, dar fara viziunea si anvergura necesare sefului de stat? Nici macar noul sau partid, ACL, nu stie sigur cine-i candidatul votat cu entuziasm la congresul infratirii dintre PDL si PNL. La fel cum nici Iohannis insusi nu cunoaste lumea saloanelor bucurestene. Acest fost profesor de fizica, fost inspector scolar (azi un politruc, dupa propria-i marturisire cam neinspirata, dorind sa ajunga prsedinte) nu pare pregatit pentru saltul de la nivelul ideilor administratiei locale la ceva mai mult. N-am prea inteles ce crede despre relatiile cu Rusia, despre gazele de sist, mai ales ca a debutat cu raspunsuri stranii pe cele doua teme sensibile. Nu stim cum gandeste pe teme majore in general, n-a elaborat convingator in afara unor lozinci si raspunsuri standard. La fel cum nu-i clar daca participa, din prostie sau deliberat, la blatul descris mai sus. Am avut ocazia sa-l vad stand teapan si privind cam dezorientat in jur in timpul unui eveniment anual care reuneste indeobste cam toata elita Capitalei plus crema diplomatiei, ambasadori, sefi de misiuni etc. Pur si simplu nu-i cunoastea pe cei din jur, cineva de la partid ii soptea discret la ureche diverse nume. Iohannis s-a remarcat pana acum printr-o lipsa totala de empatie, afisand o atitudine de robotel german lipsit de imaginatie si fara mare apetenta pentru interactiunea cu oamenii. A se vedea imaginile de la mitingul ACL impotriva suspendarii temporare a legii antimigratie cand intoarce spatele unor jurnalisti dornici sa-i puna intrebari. De notat scenele cand paseaza, in timpul peregrinarilor sale prin tara, memoriile primite de la divesi cetateni catre consilierii sai afisand fie mina de cyborg, fie zambetul sau incolor, decupat parca din reclamele la pasta de dinti. Cu asemenea comportament, plus cateva mesaje neinspirate de noncombat lansate de Iohannis, nu-i de mirare ca la varful ACL s-a instalat deruta si demotivarea. Nimeni nu trage cu adevarat pentru candidatul ACL, deoarece nici liberalii, cu atat mai putin pedelistii, nu par vrajiti de figura neamtului. La toate acestea se adauga starea de incertitudine generata de vulnerabilitatile juridice ale primarului de Sibiu, temerea ca vor trebui sa-l schimbe daca Iohannis pierde cumva procesul cu ANI. Poate tocmai din acest motiv PDL il mentine foarte vizibil in spatiul public pe Catalin Predoiu, cu semnaturile pentru candidatura in buzunar, altfel tot mai bun de la o iesire publica la alta. In tot cazul, ACL mai are la dispozitie doar trei sapatmani pentru a se lamuri: pe 23 septembrie se depun candidaturile.


Monica Macovei. Candidatura ei poate fi privita din doua perspective diametral opuse. Cei care o sustin cred ca este singura cu adevarat altfel decat restul candidatilor, aparatoare neinfricata a justitiei si statului de drept, cu principii si valori urmarite tenace de-a lungul carierei sale, pentru care merita sa votezi. Este opinia impartasita de o elita intelectuala ultra-minoritara in raport cu masa alegatorilor. Sustinatorii Monicai Macovei mai justifica nevoia de a avea un candidat cu profilul ei pentru a afla cum stam ca popor, cati sunt cei care nu voteaza pentru galeti sau cu ochii injectati de ura anti-basescu sau anti-ponta, ci rational, pe baza de fapte si argumente. Candidatura sa ar fi, asadar, un test important pentru a afla daca se mai poate construi totusi ceva sanatos, pe baze curate si pe termen lung. Exista si o opinie impotriva candidaturi Monicai Macovei, destul de larg impartasita chiar si printre simpatizantii ei. Acestia cred ca o voce importanta din societatea romaneasca risca sa se compromita iremediabil daca va lua doar cateva procente. Toti adversarii ei – nu putini – ii vor delegitima orice demers de acum incolo pe motiv ca poporul a concediat-o, ca ideile sale nu se bucura de sustinere si ca e prost vazuta in tara. S-ar pierde asadar un om valoros si integru din ambitia desarta de a alerga intr-o cursa fara sanse reale de a lua un scor onorabil. Ca suntem de acord sau nu cu prestatia ei de candidat, Macovei prezinta singurul discurs cu adevarat antisistem. Este firul de nisip plasat in rotile uzatului mecansim politic romanesc. Poate sa-l gripeze sau sa sfarseasca strivita. Poate si din acest motiv, Traian Basescu nu s-a aratat deloc incantat de candidatura fostului ministru al justitiei. Potrivit unor informatii, Macovei ar fi refuzat sa-l consulte in zilele de dinaintea lansarii, ceea ce l-ar fi deranjat teribil pe seful statului.
Ma numar printre cei care cred ca este o eroare candidatura Monicai Macovei si i-am spus-o direct. Fara structuri de partid in teritoriu, fara talent si harisma politica, Macovei va lua un scor modest. A intrat intr-un norisor de adulatori de buna credinta dar mult prea euforici. Din norisor risca sa aiba o falsa perceptie a realitatii. De aici pana la riscul de a cadea intr-un soi de senilitate politica agravata de credinta in propriul destin mesianic nu e decat un pas. Campania sa a fost o continua lipsa de inspiratie, de la anuntul lansarii candidaturii, fortand pana la absurd mana partidului, la comparatia cu Mandela sau la filmulete de campanie incredibil de prost executate. Demisia sa din PDL n-ar mai trebui sa intarzie pentru a nu lungi inutil acuzatiile de joc dublu. Acum nu mai prea are ce face, va trebui sa se bata pana la capat si sa spere ca va lua macar un vot mai mult decat Udrea. Alfel, va muri ca politician cu largul concurs al celor care azi o sustin cu atat de multa pasiune, dar neatenti la riscuri.
First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.
Răspunde
02-09-2014, 8:41,
#56
RE: Scena politică românească
Cum trebuie să fie un preşedinte
de Andrei Plesu

Am fost invitat de cîteva ori, în ultima vreme, să răspund la foarte actuala întrebare: „Cum trebuie să fie un preşedinte?“ M-am eschivat. Întrebarea nu e lipsită de legitimitate (mai ales în contextul de-acum), dar are un „ce“ romantic, sau, în orice caz, nerealist. Ne ajută în vreun fel dacă încropim un portret ideal al celui de care avem nevoie?

Ne ajută în vreun fel dacă facem o listă de însuşiri optime, de înzestrări maximale ale „conducătorului” absolut?

Va fi imposibil să le găsim întrunite într-un singur om şi vom sfîrşi, inevitabil, în dezamăgire şi derută. Nu poţi vota o ţintă de neatins. Bine, ni se va răspunde, dar poţi vota pe cineva care se apropie cel mai mult de ţinta propusă. Nu mi se pare. Nu votezi statui, dar nu votezi nici cópii – mai puţin reuşite – ale unor statui. În plus, un preşedinte bun e „bun” în funcţie de context. Preşedintele unei perioade de prosperitate şi calm trebuie să fie altfel decît preşedintele unei perioade de criză. Preşedintele potrivit pentru o ţară asiatică nu e neapărat potrivit pentru Germania. Ca să nu mai spunem că preşedintele care mi-ar plăcea mie sau dumitale e, cu siguranţă, altfel decît preşedintele care ar plăcea altor concetăţeni ai noştri. Să propunem, deci, ”modele de succes” istorice? Are vreun sens să spunem: ne-ar trebui un George Washington, un Richard von Weizsäcker, un François Mitterand, sau un Václav Havel? De unde să-i luăm? Porniţi pe calea aceasta a căutării de Feţi Frumoşi, de „portrete- robot” întrupate, de soluţii perfecte, vom sfîrşi prin a nu mai merge la urne.

Mai realist este, cred, să ne întrebăm ce e de ales din „oferta pieţei”. Nu să umblăm după himere, ci să facem oarecare ordine în peisajul – destul de neconvingător, dacă nu direct promiscuu – la care suntem „condamnaţi”. Sigur că, nici în acest caz, opiniile personale nu au cum să fie unanime. Dacă e, totuşi, să fac – pornind de la realităţi - un inventar (privat) de calităţi preferabile şi de defecte inacceptabile, aş putea risca două-trei fraze.

N-aş vrea să am un preşedinte care nu are în spate nicio performanţă profesională notabilă. N-aş vrea să am un preşedinte despre care să nu ştiu la ce se pricepe de fapt. N-aş vrea să am un preşedinte care a făcut, o dată sau de mai multe ori, proba lipsei de onestitate. N-aş vrea să am un preşedinte fără experienţă de viaţă şi de oameni, necopt, sigur de sine fără temei, mîndru că e preşedinte, ros de ambiţii impure şi de parvenitism. Aş prefera un preşedinte decent, modest fără ostentaţie, bine educat, cordial, aşezat corect între gravitate şi umor, (dar neiubitor de trivialităţi suburbane şi de retorsiuni mitocăneşti), un preşedinte cu respect pentru reguli (juridice, morale, comportamentale), capabil să se exprime onorabil în măcar două limbi de circulaţie europeană, incapabil de ură, lipsit de pasiunea îmbogăţirii, de orgolii juvenile (sau pre-senile), de egolatrie.

Nu cred în „eroi salvatori”, în „cum nu vii tu Ţepeş doamne?“, dar nici în „săraci şi cinstiţi“ care tolerează uncheşeşte dezmăţul din jur. Nu vreau un preşedinte care să apară prea des la televizor, dar nici unul care se exprimă monosilabic. Nu vreau un preşedinte pe care îl amuză să provoace scandal, dar nici unul inexpresiv, al cărui discurs să se irosească într-o mecanică previzibilitate. Pe scurt, aş vrea un preşedinte civilizat, un domn afabil, bine informat şi bine orientat în plan geopolitic, demn de încredere şi de respect, apt să stîrnească interesul şi simpatia interlocutorilor străini.

Nu mă deranjează să am un preşedinte din zona minorităţilor. Pretind însă să ştie bine româneşte şi să cunoască participativ cultura şi tradiţiile ţării pe care o reprezintă. Nu mă deranjează să am un preşedinte-femeie. Dar nu mă încîntă nici combinaţiile de zînă şi amazoană, nici feminitatea de tip sabie, halucinată de radicalităţi nemiloase. Prefer firile neîndurător de bune, iradierea tonică a unui permanent surîs interior, darul de a nu te lua (prea) în serios. Detest demagogia din speţa Coriolan Drăgănescu, patriotismul de paradă, evlavia de partid şi de stat. Nu cred în nicio campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale. M-am săturat să văd politicieni care intră în cursă doar pentru a se răfui cu „băsismul”, sau doar pentru a-şi obloji, oportunist, o falsă imagine de sine. Nu mai vreau „reformatori” incolori, nu mai vreau războinici de mucava.

O să ziceţi că, pînă la urmă, tot la un „portret ideal” am ajuns! Se poate. Dar l-am făcut trăgînd cu ochiul la ce se vede… Iar dacă îmi veţi reproşa lipsa referinţelor concrete (deşi pe unele le veţi fi bănuit), vă voi da satisfacţie cu următoarea încheiere: entuziasmat nu sunt de nici unul din candidaţii care şi-au anunţat pofta de preşedinţie. Dar oricare dintre ei ar arăta mai bine în post decît dl. Victor Ponta. Aşa că, din punctul meu de vedere, singurul mod de a vota raţional e să pui ştampila pe cel care are cel mai multe şanse să-l învingă. Restul sunt idealisme, sentimentalisme, iluzii.

SURSA: Adevarul
Răspunde
02-09-2014, 9:49,
#57
RE: Scena politică românească
Chiar daca nu il voi ierta pentru partizanatul fatis in jurul chiorului din urma cu cativa ani, care asa cum il si recunoaste in text, avea o placere de-a dreptul bolnavicioasa sa "se amuze cand provoca scandal" si asta pe seama intregii tari timp de aproape 10 ani Sad , insa eseul lui Plesu este corect si exprima exact ceea ce cred si eu despre aceste alegeri pentru Presedentia Romaniei din acest an. Ca o nota personala si adaugire la textul sau, sper ca cel care il va invinge pe pontanac sa nu fie ....... amanta fostului marinar. Ar fi prea trista "victoria" Sad
First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.
Răspunde
02-09-2014, 10:04,
#58
RE: Scena politică românească
Daca e s-o luam asa si tu il sustineai fatis pe Ponta acum doi ani cand a venit la guvernare de ajungeati sa stigmatizati pe toata lumea care nu era cu Ponta.
Plesu nu a fost decat sa fie consilier prezidential, functie din care si-a dat demisia cand a vazut adevarata fata a lui Basescu, cand a vazut ca nu se poate coabita cu el decat daca te faci pres in fata lui. Eu nu il condamn pentru asta si nici nu cred in cei ce fac pe eroii dupa lupta. Tot timpul l-am urmarit cu atentie si consider ca a fost mereu un om echilibrat cu o capacitate buna de sinteza.

P.S. Ponta in prostia lui inca mai incearca speritoarea asta cu basismul insa nu prea mai tine pentru ca a vazut si lumea ca se poate guverna mai rau si decat Boc, "performanta" greu de atins ce-i drept.
Răspunde
02-09-2014, 10:37,
#59
RE: Scena politică românească
Buuuun , hai sa iti mai explic inca odata , poate acum sunt mai clar. Si acum daca as avea de ales intre cei doi (si nu sa te abtii sau sa nu alegi pe nici unul ca un las) deci intre chior si pontanac as alege pontanacul, dar asta nu inseamna ca l-am sustinut pe acesta, fiindca atunci era o coalitie antibasesciana care a luat 67% din voturile romanilor si pe care am votat-o si eu . Si acum daca votezi o coalitie din care fac parte antonescu si blaga pe langa iohannis nu inseamna ca il sustii si tu in egala masura pe antonescu dupa ce imi tot spuneai despre el ca e cel mai prost si cel mai etc ? O coalitie face parte din joc , chiar si chioru l-a pus prima data (guvernarea aia care pentru majoritatea romanilor e catastrofala si pentru tine e exemplu pozitiv) pe "boccelprost" prim-ministru printr-o alianta cu varanul , asta inseamna ca voiculescu a facut bine tarii ca l-a sustinut pe boc, sau ca tu l-ai sustinut pe voiculescu atunci ? Deci fa diferenta intre persoane , cand votezi individual intr-adevar persoana, si o alianta sau o coalitie care introduce in ecuatie pe langa persoane pe care le-ai sustine si unele pe care nu le-ai vota vreodata.


Si da, il condamn pe Plesu fiindca a fost apoape de el si a vazut ce fel de om e si totusi l-a sustinut multi ani pana cand efectiv nu a mai putut de greata. Cum sa il respect pentru asta ? Are Plesu suficiente alte calitati pentru care merita respectat dar perioada basista nu e una dintre ele.


Pana una alta sunt de acord cu tine intr-o chestie, pontanacul nu trebuie sa puna labele pe toata Romania cum a facut-o chiorul inaintea sa. Discutiile, despre cum "sistemul" (a se citi serviciile care controleaza Romania dupa '89) a ales deja si il dau pe pontanac presedinte cu nasul sau george maior (actual sef sri) prim-ministru, la intelegere/blat cu base-udrea care incearca sa rupa cat mai multe din voturile lui iohannis, sunt , pentru mine unul, destul de ingrijoratoare.
First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.
Răspunde
05-09-2014, 10:21,
#60
RE: Scena politică românească
Am primit azi dimineata un e-mail cu scrisoarea unei tipe (Mihaela Grădinaru) adresata lui Ponta. La prima vedere am fost tentat sa sterg e-mailul pentru ca nu imi place sa imi aglomerez inbox-ul cu toate prostiile si glumitele care circula in retea insa citind cateva randuri am devenit curios si am parcurs textul pana la capat.
Nu stiu cine-i tipa asta insa a asternut in e-mailul ei toate ofurile si frustrarile mele legate de clasa politica si de Ponta in mod special pentru ca asa premier incompetent ca si agariciul asta nu tin minte sa fi avut vreodata de cand urmaresc eu scena politica romaneasca.

Citat:Dragă Domnule Victor Ponta,

Îţi scriu ca şi cum i-aş scrie lui Moş Crăciun. Singura deosebire între dumneata şi el ar fi că el tot mai sper să existe şi să facă minuni si bucurie în ajun de Crăciun, iar dumneata faci numai pomeni în ajun de alegeri. M-am gândit să îţi scriu pentru că nu încetezi să mă uimeşti în fiecare zi. Împreună cu oamenii dumitale, guvernezi ţara asta haotic, abuziv şi discreţionar. Într-un cuvânt: jalnic! O spun în calitate de contribuabil, angajat la privat. Om onest şi silitor. De când guvernezi dumneata am trecut prin toate stadiile de revoltă. Am fost în stradă. Am plâns de nervi acasă. Am discutat aprins ore în şir cu prieteni la fel de indignaţi. Apoi am vorbit singură. Mi-am tot zis că o să te opreşti. Dar văd că nici n-ai gând de aşa ceva.

Am aşteptat să ajung în seara asta de la birou să îţi scriu, mai mult terapeutic. Văd că eşti ocupat cu chinezii zilele astea. În rest, când eşti în ţară amnistiezi şi pui legi în cui numai să-ţi dea bine la numărătoare. Apropo. Când am ajuns acasă am găsit factura de electricitate. Te rog să mă amnistiezi şi pe mine luna asta că m-aş mai duce un week-end la mare. Ştii cum e să fii tânăr. Atât de tânăra sunt că până fac 30 de ani mă pui să plătesc un RCA cu 60% mai mare. Poate mă amnistiezi şi de chirie…să plătesc RCA-ul ăla nesimţit stabilit de luminăţiile voastre. Te rog să mă scuzi că lucrez la privat. Sper că asta nu te va opri şi mă vei putea amnistia & favoriza şi pe mine.

Nu-ţi scriu de dor, domnule Ponta. N-am cum. Eşti zilnic la televizor. Prea mult, prea des, prea gol de sens. Mai des ca Bianca, Bote şi Cruduţa la un loc. Nu se poate guverna serios de la TV. De acolo se poate doar manipula şi dezinforma.

Îţi mai scriu pentru că sunt într-un impas. Pur şi simplu nu înţeleg unde se duc o treime din banii munciţi de mine lunar, care teoretic ar trebui să ajungă în şcoli, şosele, spitale şi proiecte sociale. Practic însă… banii dispar lunar în meandrele abstractului. Apoi, ar mai fi o dilemă, eu nu ştiu dacă să mai respect legile incepand cu 1 Septembrie. Sau dacă să mai achit contribuţiile la stat, taxele, impozitele, ratele, facturile. M-ai cam descurajat, domnule Ponta. M-ai făcut să cred că legea se poate pune în cui într-o luni şi dă jos înapoi într-o joi, peste vreo 45 de zile. Ca se poate măslui orice şi că pentru unii eşti mumă şi pentru alţii ciumă. Să ştii ca eu n-am 45 de zile să îmi răspunzi. Ştii de ce? Pentru că eu merg zilnic la muncă pentru a plăti taxele, pensiile, dar mai ales pomenile electorale pe care le dai cu atâta generozitate către diverse categorii: bugetari, asistaţi sociali, BOR şi cine te mai ajută pe dumneata în cer sau pe pământ, să ajungi preşedinte.

Apropo de bani şi nevoi reale…poate găseşti în vreun buzunar câţiva gologani să plăteşti şi însoţitorii persoanelor cu handicap. Nu e mare lucru, sunt în total doar vreo 250.000 euro pe an. Să ştii că ei au cu adevărat nevoie de solidaritate şi sprijin. Ştiu. Ei nu votează şi nu va interesează. Dar însoţitorii lor da.

Apoi te rog să ne lămureşti cum e cu cele aproape 10 milioane de euro datorii ale PSD la stat. Se vor amnistia muteşte cu ocazia anului electoral?

Mă mai roade tare să vă întreb despre OUG-ul educaţiei. Nu ştiu cât v-a plăcut dumneavostră şi domnului Pricopie la şcoală, dar vreau să vă zic că nu trebuia să vă răzbunaţi aşa straşnic pe ea odată ce aţi ajuns băieţi mari şi cu influenţă. După treaba cu doctoratul bag seamă că nu prea v-aţi spetit. Vă rog să vă gânditiţi însă că deschideţi uşa spre o ţară întunecată unde se va instala semianalfabetismul, iar meritocraţia nu va mai însemna nimic pentru nimeni. Ştiu că nu ştiţi ce este aia. Eu ştiu, pentru că am învăţat despre ea când nu ploua cu OUG-uri. Nu ne transformaţi copiii în idioţi utili. Vă rog să vă gândiţi că aţi creat un mecanism care va distruge motivaţia şi va întoarce cu susul în jos scara de valori a mii de tineri ce vor intra în sistem. Creaţi nişte monştri, domnule Ponta. Ei nu vor şti cine şi când a făcut-o. Noi da! OUG 49/2014 – guvernul Ponta. Să vă fie ruşine!

Ţin să vă amintesc pe această cale că în Constitutia României / Art 115, scrie că „Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă doar în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”. O să vă rog să reflectaţi îndelung asupra următorilor termeni: „urgenţă”, „nu poate fi amânată” şi mai ales „obligaţia de a motiva”. E ca şi cum ambulanţa dintr-un oraş s-ar duce doar pe la pacienţii cu migrene sau la cei care care se plictisesc în casa, în baza unui sms dat pe furiş sau a unui mesaj primit pe privat pe Facebook. Pacienţii fiind aleşi doar dintre prietenii şoferului, medicului şi asistentei. Ambulanţa merge la urgenţe reale domnule şi este pusă în slujba întregii comunităţi pe care trebuie să o servească fără favoritisme sau agendă ascunsă. La fel trebuie să fiti şi dumneavoastră!

Şi nu, nu mă interesează câţi primari sunt în ţară şi la ce partide. Dacă o doctrină politică ar mai însemna ceva în ţara asta şi partidele ar fi pe bune şi n-ar fi toate o glumă sinistră, fiecare politician s-ar ţine de ce a promis la început şi n-ar mai migra decât păsările din Delta în astea 45 de zile.
Că tot veni vorba de întrebări. Mă puteţi lămuri de ce îmi calculaţi toate accizele la un curs cămătăresc de 4,738 lei un Euro? Şi aici chiar mă arde să îmi raspundeti pentru că fac nişte greşeli elementare: consum electricitate, gaze, beau cafea şi merg cu maşina.

Vă rog să mă scuzaţi că vă incomodez cu întrebările, dar mă costaţi cam mult. Vreau să îţi mai spun şi că pe mine nu mă interesează că eşti dumneata în campanie electorală. Aia e strict problema dumitale şi nu ar trebui să amesteci lucrurile dacă ai fi un bun profesionist. Dar nu eşti. Esti un manager submediocru. Orice corporaţie te-ar concedia înainte de a se încheia perioada de probă. Observ cu tristeţe ca în calitate de premier faci numai potlogării şi iei măsuri în detrimentul oamenilor cinstiţi care muncesc şi îşi văd de treaba. Mă interesează şi că devii pe zi ce trece tot mai nesimţitor şi asta te face să pari invincibil şi pe noi ne face să cădem în deznădejde şi gânduri serioase de emigrare. Oamenii cinstiţi, educaţi şi harnici din ţara asta te dispreţuiesc profund cu toate că au ajuns să se teamă de dumneata şi de măsurile abuzive pe care le aplică guvernul fără tăgadă sau remuşcări. Se tem straşnic de noaptea minţii marca PSD care se aşterne intens peste ţară. Se tem şi de apetitul sălbatic al guvernanţilor pentru abateri şi nelegiuiri.

Dar să te temi şi dumneata, domnule Ponta! Să te temi de braţul lung al legii, care în cele din urmă te va ajunge şi te va pune unde îţi este locul.

În încheiere, vreau să vă anunţ că în cei 25 de ani care au trecut s-a furat cam tot ce se moştenise şi prezentul e oricum compromis şi amanetat. Vă rog insistent să nu ne mai furaţi viitorul. Ce îi voi spune eu copilului meu? El de ce o să mai fie mândru că e român? El va mai găsi o ţară oare? Şi cum va arată ea? Aş încheia cu formularea „cu stimă”. Dar eu nu va stimez. Pot doar să fac un efort şi să vă urez mult bun simţ, conştiinţă şi justă măsură în toate.

P.S. Aceasta scrisoare se adresează în egală măsură şi celorlalţi politicieni din ţara mea. Dacă mai ascultă cineva.
Răspunde


Săritura forum:


Utilizator(i) care navighează în acest subiect: 5 Musafir(i)