SĂPTĂMÂNA UTA – POLI. Amintirea unei victorii arădene în fața primei rivale de pe Bega. De aici, ITA a mers lansat spre titlul al doilea

/media/stiri/0/3/432/big/ita.jpg

Savuroase în perioada interbelică, în vremuri în care Gloria și AMEFA se încleștau cu Ripensia și Chinezul, duelurile Arad – Timișoara au stârnit mereu sentimente vii mai ales după Al Doilea Război Mondial, când baronul Neuman a condus-o pe ITA sus de tot pe prima scenă fotbalistică din România.

Înainte de derby-urile UTA – Poli, Bătrâna Doamnă a avut o rivalitate frumoasă cu altă echipă de prim rang de pe malul Begăi, CFR Timișoara. Cei alintați cândva ”leoparzii” au pus ITA în gardă încă de la prima ei participare în Divizia A. Arădenii au câștigat atunci campionatul la 11 puncte diferență față de urmăritoarele ei, Carmen București și CFR Timișoara.

Prima ciocnire cu miză teribilă era consemnată în sezonul următor, 1947-1948, atunci când arădenii câștigau tocmai în fieful timișorenilor, îi egalau la puncte, urcau pe primul loc și nu aveau să-l mai părăsească. La sfârșit de campionat, Petschovsky și ai săi primeau medaliile celui de-al doilea titlu. Cu ajutorul regretatului Tiberiu Țiganu, vă oferim azi, la începutul unei săptămâni în care avem din nou confruntare Arad – Timișoara, reconstituirea acelui joc de poveste, cu ITA în drumul ei spre triumf.

 

Derby decis de ”Coco” Dumitrescu

CFR – ITA, din etapa XXII, a făcut ca în urbea de pe Mureș, dar și în cea de pe Bega, să fie declanșată o adevărată isterie. Drama prin care treceau organizatorii fotbalului arădean – OSP-ul (Organizația Sportului Popular), Comisia de Fotbal și conducerea clubului ITA – era legată de enorma solicitare de bilete. Oamenii din Arad doreau neapărat să asiste la meci și să simtă aroma victoriei. Pe fondul aflării veștii că fuseseră vândute toate biletele iar meciul ar fi urmat să se dispute cu casa închisă, OSP-ul, în colaborare cu administrația locală, a asigurat pentru susținătorii echipei alb-roșie o garnitură de tren compusă din 12 vagoane, în care au urcat peste 1,200 de oameni. Alți 500 au plecat spre Timișoara pe cont propriu. Arena gazdă a fost Electrica (de lângă UMT), sufocată de aproximativ 12,000 de suflete, în condițiile în care capacitatea era cifrată la 5,000. O altă mulțime stătea afară, ascultând transmisia radiofonică la difuzoare amplasate în jurul arenei, iar vremea din acea zi a ținut să onoreze spectacolul așteptat.

Pe gazon – un adevărat război al nervilor, un joc pe care presa îl caracteriza ca pe o „dinamită ce putea exploda în orice moment, înclinând balanța și miza de partea oricăreia din echipe”. Coco Dumitrescu, din postura lui de extrem stâng, a șarjat tot mai periculos spre careul timișorean, ridiculizând apărarea ceferistă, dar mai ales adversarul direct, pe Ranita. În minutul 23, arădeanul și-a depășit oponentul amintit, a pătruns în suprafața de pedeapsă și a tras sec de la 10-12 metri fără ca fostul internațional din poarta celor de pe Bega, Dumitru Pavlovici, să poată interveni, 0-1.

După 90 de minute în care fotbalul-luptă făcuse ca spectacolul să devină amintire, bucureșteanul Emil Kroner a fluierat finalul. Victoria urca marea echipă a ITA-ei în fruntea Diviziei A, detronându-i pe ceferiștii timișoreni, înfrânți pentru singura dată în acel sezon pe teren propriu. De atunci, ITA n-a mai cedat primul loc și s-a încoronat pentru a doua oară cu titlul de campionă a României.

Echipele din CFR – ITA 0-1

CFR: Pavlovici – Ranita, Rodeanu – Cojereanu, Ritter, Woronkowski – Monyak, Bandu, I. Kovacs, Avasilichioaie, Bădeanțu.

ITA: Marki – Vass, Farmati – Reinhardt, Pall, Băcuț – Ad. Kovacs, Mercea, Petschovsky, Stiebinger, Dumitrescu III.

Rândurile pe care le-ați lecturat reprezintă un fragment din volumul ”Bătrâna Doamnă, Regina României”, disponibil la fan-shop-ul de la stadion, în fiecare zi de meci.

IMAGINI DIN REVISTA STADION, martie 1948

Galerie foto

Ultimele stiri

11:00, 21-10-2017,    Meciul urmator

VS

21-10-2017 11:00

Stadion: ”Otto Greffner”

Parteneri